Tuesday, October 7, 2014

...în schimbul paşaportului mi s-a tăiat limba...

Norman Manea: „Geniul american constă în simplificare”

Secvente din discutia publicata in adevarul.ro • luni, 06 octombrie 2014

Text integral in Comisarul de Iasi

Norman Manea este unul dintre cei mai traduşi scriitori români aflaţi în exil.  El este autorul unor cărţi ca  „Noaptea pe latura lungă", „Captivi", „Atrium", „Primele nopţi", „Cartea fiului", „Zilele şi jocul",  „Anii de ucenicie ai lui August Prostul",  „Octombrie, ora opt", „Pe contur", „Plicul negru",  „Despre clovni: dictatorul şi artistul", „Întoarcerea huliganului",  „Plicuri şi portrete", „Fericirea obligatorie", „Vorbind pietrei", „Variante la un autoportret", „Vizuina", „Laptele negru". 

Norman Manea, despre rolul intelectualului în societate
O întâlnire cu un om de litere ca Norman Manea nu putea să nu ducă şi spre întrebarea care caută să înţeleagă rolul intelectualului în societate, într-o lume cum e cea de azi, ameninţată de crize.
„Intelectualii de mare marcă care au jucat rol de pedagogi sunt în umbră la ora actuală. În America sunt peste 40 de laureaţi ai Premiului Nobel, dar nu prea sunt convocaţi la dezbateri. În epoca noastră intelectualul este înlocuit de vedeta de cinema", crede acesta.

Dar, pentru Norman Manea, experienţele esenţiale din care îşi extrage şi o mare parte din materialul folosit în cărţile sale sunt cea a deportării şi cea a exilului. „Am avut un traseu existenţial complicat. Primul meu exil a fost la 5 ani. În 1945, mă consideram un bătrân de 9 ani."

Influenţa lui Ion Creangă asupra lui Norman Manea
Tot atunci, la 9 ani, a primit şi o carte cadou care i-a declanşat mecanismul de scriitor, un volum de basme de Ion Creangă. „Am descoperit o altă limbă, nu mai era o limbă de stradă, era o limbă extraordinară."

America vs. Romania
Până spre finalul discuţiei, scriitorul român cu o viaţă în America, ţară fără de care nu şi-ar imagina harta lumii, a recunoscut că se întoarce des în România pentru limbă, adevărata sa patrie, şi pentru a vizita mormântul mamei.„E copilăria mea aici şi e mormântul mamei mele."

Limba Romana 
Deposesia de limbă a fost şocul cel mai puternic când am plecat. Când am ajuns pe Otopeni, am avut senzaţia că în schimbul paşaportului mi s-a tăiat limba.